Dependentele alimentare si consecintele lor la copii

Imediat dupa nastere, prin alimentatia la san sau cu ajutorul formulelor de lapte, copilul va simti gustul de dulce si il va asocia pentru tot cursul vietii cu senzatiile de bine si de ocrotire simtite in bratele mamei. Apoi, prin continuarea unei diete bazate pe glucide (numite si zaharuri sau carbohidrati) rafinate (zahar, produse de cofetarie, patiserie, panificatie) in cantitate excesiva, dorinta de dulce se va amplifica, ducand la dependenta, cu consecintele ulterioare din viata de adult, materializate prin boli cardiovasculare, diabet de tip 2 si cancere.
Zaharul este la fel de nociv indiferent ca este alb (contine zaharoza 99,7%) sau brun (contine zaharoza 99,5%, in plus este de 3 ori mai scump), neavand valoare nutritionala, ci doar foarte multe calorii ( 400 kcal/ 100 g, comparativ cu 1 ou care are doar 80 kcal/ 1 ou de 50 g), nu contine substante nutritive: proteine, glucide de calitate, lipide, minerale, vitamine sau fibre.
Zaharurile rapide: zaharoza (zaharul), glucoza, fructoza, mierea, siropurile industriale sunt glucide cu absorbtie rapida, cu index glicemic ridicat, care epuizeaza functia pancreasului.
Un regim alimentar dezechilibrat, cu un continut ridicat in zahar rafinat va conduce la o hiperexcitabilitate a pancreasului, care va secreta hormonul insulina in cantitate marita. Insulina va transporta zaharurile din sange catre celule, consecinta fiind o stare de hipoglicemie ( in sange va ramanane o cantitate prea mica de zahar) care va duce la transpiratii abundente, stare de lesin, de ameteala, depresii, schimbari de comportament. Un consum exagerat de zahar rafinat sau de miere, siropuri de artar, porumb, glucoza, agave, fructoza, maltoza, etc., din gemuri, dulceturi, prajituri, bomboane, ciocolata, napolitane, biscuiti, halva, fructe conservate, bauturi racoritoare nealcoolice va avea ca si consecinte: ingrasare pana la obezitate, carii dentare, ten degradat, oboseala, putere scazuta de concentrare, hiperactivitate, performante scolare scazute si nu in ultimul rand diabet de tip 2.
Zaharurile rapide sunt daunatoare sanatatii si datorita faptului ca ofera calorii goale organismului, adica nu numai ca nu ofera principii nutritive de baza, ci pentru a fi metabolizate chiar consuma din vitaminele si mineralele existente in organism. In consecinta, se recomanda parintilor si bunicilor sa acorde o atentie deosebita hranei copiilor.
Nu li se vor da copiilor dulciuri, saratele, biscuiti, covrigei, chipsuri, produse tip fast food si alte asemenea “ bunatati” nici ca gustari si nici ca inlocuitori de mese. Astfel de practici vor duce la refuzarea hranei sanatoase, la obisnuirea copiilor cu produsele tip “junk-food”, bogate in grasimi saturate, zahar, sare, potentiatori de gust, culoare, miros, conservanti si in final la crearea unei dependente pentru tot restul vietii, pe langa atingerea unei greutati enorme pentru varsta lor.
In cabinetele de nutritie a devenit o obisnuinta sa vina parinti cu copii de 6 -7 ani avand greutatea de 70-80 Kg sau de 11-12 ani care se apropie de 100 kg. Din pacate, de cele mai multe ori parintii sau bunicii nu recunosc ca ar avea o contributie, dand vina pe copii ca sunt lenesi, nu vor sa faca miscare, consuma doar dulciurile si produsele enumerate mai sus, ca nu vor sa manance mancare gatita, etc.
In primul rand isi duc copilul la analize hormonale si sunt foarte mirati cand constata ca nu aceasta ar fi problema ingrasarii excesive. Apoi au pretentia ca nutritionistul sa certe copilul ca nu asculta de parinti si mananca numai ce vrea. In urmatoarea etapa sunt foarte revoltati cand copilul este diagnosticat ca fiind obez. Li se pare o exagerare, copilul lor este “doar putin grasut”. Devin cam neincrezatori in regimul alimentar prescris. Intrebarile frecvente sunt: dar nimic “bun”? cum o sa reziste copilul? O sa i se faca rau, stiti, e copil si pofteste…. De multe ori am avut surpriza sa fie mai intelegator copilul decat persoana adulta care il insoteste. Sunt cazuri in care copilul are dorinta si vointa necesare sa respecte ceea ce a auzit in cabinet si sa slabeasca, mai ales daca este la o varsta de peste 8-10 ani, dar de multe ori parintii vin suparati la a 2-a sau a 3-a consultatie spunand ca baietelul sau fetita lor slabeste prea mult ( fiind vorba de cateva kilograme, copilul avand greutatea dubla fata de cea ideala la inaltimea si varsta lui) si recunosc ca le-au mai imbunatatit alimentatia cu compoturi sau prajituri, “dar, doamna, facute de mine in casa, sanatoase, nu ca alea de la cofetarie….”
Am intalnit si parinti inconstienti care dupa 1-2 luni de la inceperea programului de slabire isi duc odraslele in vacante de tipul all-inclusive, declarand ca acolo copilul va manca o saptamana sau doua numai ce i s-a prescris de catre nutritionist. Adica nu se va uita la mesele pline cu dulciuri, la inghetate, sucuri racoritoare, etc. si mai ales va ignora cu desavarsire platourile pline ochi cu bunatati ale parintilor lui si ale celorlalti copii.
Acesta este un exemplu de ignoranata, de lipsa de interes real privind sanatatea generatiei urmatoare, de comoditate din partea adultilor. De multe ori auzim: “lasa sa aiba ei, ca noi nu am avut la varsta lor… sau mananca tot din farfurie, ca altii nu au ce manca….”
Urmarea unui astfel de comportament al adultilor va fi crearea unei dependente a copiilor de mancarea nesanatoasa si deprinderea unor obiceiuri nocive privind stilul de viata, lucruri ce vor fi foarte greu de reparat in viitor, cand vor apare consecintele nedorite.
Pentru o dezvoltare armonioasa in timpul copilariei, hrana zilnica va fi variata, proaspata, de calitate cat mai buna si in cantitate adecvata efortului fizic si intelectual al copilului. Alimentele ce vor constitui meniul copilului, ca si al intregii familii, vor apartine tuturor grupelor alimentare: carne si peste, produse lactate, oua, legume, fructe, paine, cereale.
Pentru obisnuirea copilului cu un stil de viata sanatos, valabil pentru intreaga viata, se va pune accentul, pe alimentatia sanatoasa, practicarea cu regularitate a exercitiilor fizice, consumarea lichidelor, in special a apei plate si asigurarea unui somn suficient si odihnitor, cu respectarea orelor de culcare si trezire. Orele de masa sa fie, in masura posibilitatilor, respectate, sa fie un climat placut in timpul masei si sa nu existe in casa tentatii culinare nepermise.
Sa nu uitam ca exemplu cel mai bun pentru copii sunt fratii mai mari, parintii si bunicii. Nu putem pretinde un comportament ca la carte din partea copiilor, cand cei din jur sunt primii care infirma teoria. In opinia mea, intai trebuie educati parintii si apoi copiii vor invata ce au de facut!

Comentarii